Povestea nasterii

P_Paula · Administrator Data inscrierii: 27/Noi/2010 Mesaje: 19

17 iulie 2010 ... totul trebuia să fie perfect … până în cel mai mic detaliu … trebuia să înceapă povestea noastră … în trei … eu, tata şi prinţesa … şi a început … dar nu aşa cum visam şi nici îndată ce visam .. a inceput cu 2 luni si 20 de zile mai repede …
În data de 27.04.2010 ora 01:35 dădeam naşterii minunii mele din burtică … mult prea rapid … dar venea pe lume puiul meu iubit.
Cu doar câteva zile înainte de a naşte scriam în dreptul unei poze: “Eu şi minunea noastră din burtică, care a fost o luptătoare şi nu ne-a părăsit. Mulţumesc micuţă Gabriela pentru că îmi înveseleşti ziua cu fiecare lovitură. Te pupă mami”.
Şi a venit ziua în care se desprindea de mine fizic, zi în care am încetat să îi simt loviturile şi mişcările … dar … rămânea tot a mea şi tot cu mine …
A fost un moment unic şi de nedescris, dar totuşi vreau să încerc, stângaci, să il descriu …
Pe la ora 0, am inceput să am din nou contractii, intre timp vorbisem cu dna dr. a mea, ea îmi zicea să mi se dea Gynipral şi să opreasca cumva travaliul, pentru a-si face efect injectia de maturare a plamanilor şi să nu mă las să nasc natural să îmi faca cezariana. Nu au vrut să îmi faca cezariana şi la ora 1:35 îmi nasteam prinţesa. Mai târziu un travaliu nu prea lung … de circa 11 ore, eram pe masă în sala de naşteri … în jurul meu vreo 10 persoane … forfotă, stres, emoţii şi plăcere … mare bucurie însă împletită cu teamă … teama de ce se va întâmpla cu minunea mea din burtică după ce va cunoaşte lumea asta pentru care încă nu era pregătită … Nu ştiam cum să imiping, nu eram pregatita nici macar teoretic pentru nastere, dacă as fi fost pregatita ar fi fost suficient să imping de 2 ori aşa a trebuit să imping de 3 ori şi am fost ajutata de cei ce m-au asistat. Soţul nerăbdător pe coridor aştepta o veste … iar eu în timp ce mă rugam pe acea masă auzeam pentru prima dată firicelul de glas al fetiţei noastre … se năştea fetiţa noastră iubită şi dorită pentru care nici zilele grele din sarcină şi nici travaliul nu mi se părea prea mult … Speriată şi nerăbdătoare să aflu ce îmi spun neonatologii de fetiţa mea aud … Aveti o fetiţă ce nume vreţi să îi daţi? Minus să ezit: Gabriela Cătălina, Gabriela numele ales de noi încă din întâia zi când ecograful nu a minţit şi ne-a spus ca vom avea o fetiţă şi numele cu care ne adresam ei cât a fost în burtică, iar Cătălina … al doilea nume al meu. După ce au consultat-o puţin mi-au adus-o în partea stângă aproape de mine, dar nu mi-au pus-o pe piept aşa cum visam din totdeauna că va fi la naştere … şi totuşi era minunat … am apropiat degetele de la mâna dreaptă de buze şi aşa mi-am pupat pentru prima dată fetiţa … era aşa de elegantă … micuţă, tare micuţă, dar frumoasă … pentru mine cea mai frumoasă … avea 900 g şi era lunguţă, semăna cu soţul … apoi dupa doar câteva secunde au luat-o de lângă mine zicându-mi să nu îmi fac prea multe sperante în privinţa ei şi au dus-o la incubator … deşi aş fi vrut sa rămână lângă mine nu am ripostat … ştiam că fiecare secundă e importantă pentru ea. M-au dus pe pat şi mi-au permis sa vorbesc cu soţul, care aştepta cu nerăbdare un semn de la mine … era fericit şi speriat … o văzu-se pe micuţa noastră şi tot îmi zicea că nici nu e mică. Îl tot trimiteam sa vadă dacă nu află ceva de fetiţa noastră, dar noapte fiind la terapie intensivă era închis. La ceva vreme dupa naştere, au venit şi mi-au pus brăţara pe mână … eram mămică pentru prima dată în viaţa mea … ce sentiment unic … apoi a venit dna dr neonatolog să discute cu mine … mi-a spus că nu se ştie ce se va întâmpla, fetiţa e mică şi fragilă, dar stabilă … mi s-a spus că nu are şanse prea numeroase … i-am spus ca ştiu că m-am documentat, dar să facă totul ce depinde de ei şi mi-a promis că dacă este ceva problemă mă anunţă. Am petrecut ore umplute de nerăbdare şi emoţii alături de soţul meu , nu aşa cum le-am visat niciunul din noi, dar eram fericiţi şi vroiam să credem că va fi bine. Aşa a venit pe omenirea minunea noastră într-o zi de marţi, la numai 28 de săptămâni şi 3 zile de sarcină.
Când i-am auzit glăsciorul firav al fetiţei mele am fost tare fericită, era în viata şi a încercat să plângă, au consultat-o puţin acolo, iar apoi mi-au adus-o puţin să o văd, i-am zis „te iubeşte mami mult, prinţesa”, dna dr neonatolog când am întrebat-o dacă mi s-a părut mie sau a plâns a zis că da, a plâns, dar nu se ştie ce se va întâmpla. Eram fericită şi în acelaşi timp speriată ce se va întâmpla cu fetiţa mea. Apoi au încercat să recolteze sânge pentru Celule Stem, dar nu au reuşit decât puţin să recolteze pentru că placenta a tot ieşit, iar când a ieşit placenta au avut o reacţie cam ciudată, mi-am dat seama că nu le plăcea deloc cum arata, cât am văzut-o eu era toată pete albe. Am fost pusă să semnez pentru a face analiza histopatologica a placentei, am semnat, tremuram toată, nu ştiam ce se întâmpla cu mine, apoi am aflat că e normal. Nu am avut necesitate de nici o cusătură, nu am avut nici o ruptura.
_________________
[URL=http://ingerasulgabriela.blogspot.com/://url] O viata nascuta din doi ...[/url]

	Pagina de start a forumului NASTEREA PREMATURA -> Povestea nasterii	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1